Salut,

sunt Lucian şi la fel ca multe persoane, folsesc Facebook şi Instagram. Am avut imboldul de a încerca un mediu distinct de exprimare a propriilor idei, ieşind oarecum din şabloanele pe care le propune Facebook. Nu spun că această reţea de socializare are neajunsuri, dimpotrivă. Faţă de alte variante de rețele sociale apărute anterior, Facebook pare să fi atins perfecţiunea sub aspectul interconectării. Mai mult, Instagram ne-a determinat să ne găsim cea mai bună variantă fotografică a noastră să punem haștag la descriere (e desuet să-i mai zicem "diez" acelui simbol) și să devenim instagramabili (noul termen pentru fotogenici).

Să nu fii pe Facebook sau cel puţin pe Twitter ori Whatsapp sau Tumblr pare să echivaleze (la prima vedere) cu a fi "on the dark side of the moon". Pe lângă surmontarea distanţelor geografice, Facebook pare să fi scos de la membrii săi elemente de sinceritate precum: conectare cu numele real, fotografii reale si posibilităţi de a comenta realităţile, de a exprima prin emoticon-uri anumite stări de spirit sau gestică specifică limbajului nonverbal, limbaj care lipseste dintr-o convorbire in mediul virtual.

Probabil sunt şi ceva profile cu fotografii fake, pseudonime, aprecieri suprareale, însă acelea îşi pierd treptat vizitatorii, pentru că pe termen mediu şi lung, oamenii doresc sinceritate de la interlocutorii lor. Mi-a rămas în minte un motto de pe wallpaper-ul cuiva care spunea:"Cea mai bună minciună este adevărul". Am reflectat asupra acestei concluzii şi mi se pare cea mai simplă variantă. Adevărul merge pe drumul de lungime minimă.

Membrii reţelelor de socializare aleg cu atenţie ce anume postează despre propria imagine. Altfel spus, din mulţimea de foto-alter-ego-uri aleg varianta care consideră că-i reprezintă cel mai bine. Crearea bazei de selecţie nu mai e o problemă ca în trecut, când un roll-film foto avea doar 36 de cadre. În prezent, smart phone-ul are 2-3-4 camere foto, card memo generos iar bastonul de selfie te scuteşte de aranjarea trepiedului, reglarea temporizării şi trecerea febrilă cu mâna prin freza poate insuficient aranjată, în secundele rămase pâna la flash.

Facebook a mai venit cu un fenomen interesant la pachet: i-a determinat pe utilizatori să publice imagini care altă dată erau de mică circulaţie, adică pentru ei, familie, rude apropiate sau prieteni. Nu mă refer aici la noţiunea de prieten de pe Facebook, aceea se reduce în multe cazuri la o conexiune virtuală - o mică submulţime a noţiunii de prieten adevărat. Postarile publice sunt accesibile tuturor, inclusiv celor ce nu sunt in lista de prieteni (de fapt, lista de conexiuni).
Cum ar fi fost ca până acum 10-15 ani, un băiat să ceară unei fete cu care abia a schimbat 2 vorbe pe mess, 10 poze cu ea, dintr-un singur mesaj pe e-mail? Iar pe lângă improbabila rezolvare entuziastă a cererii, fata să-i mai trimită bonus poze cu feliile de pizza servite la Mall sau cu platoul de salată boeuf pregatit de mama, pentru comparaţie între alimentaţia "fast" şi cea "slow".

Acest site are menirea de a aduna, cu sentimentul duratei, constatări şi întâmplări care aparţin unor locuri sau evenimente în mijlocul (sau la marginea) cărora m-am aflat şi eu la un moment dat. Trecerea timpului a fost o problemă care m-a preocupat, prin felul în care aceasta influenţează evoluţia oamenilor într-un fel sau altul.
Fiecare oră considerată separat, poate fi un interval în care putem decide să facem ceva sau altceva. Fiecare oră trecută lansează noi ramuri ale arborelui decizional. Revenirea asupra unei decizii precedente e posibilă în unele cazuri. În cele mai multe însă nu se revine voluntar sau nu se mai poate reveni. Atunci decizia devine o amintire (o memorie). Iar rezultatul ei devine o evoluţie, una singură din mai multe posibile.
Dualitatea amintire - evoluţie ne duce cu gândul că nu avem cum să avem progres datorat doar propriilor planuri. Planurile pot fi alterate sau ţinta lor poate evolua într-un fel care să contrazică ipotezele ce-au stat la baza întocmirii lor. Dar planurile eşuate nu înseamnă că a eşuat exitenţa. Viaţa este plină de memorii.

Autor articole, webdesign, grafică: Lucian Popescu. Toate drepturile rezervate.
Disclaimer: Citatele din surse diverse sunt încadrate între ghilimele, sunt scrise înclinat (italic) iar în paranteze este precizată sursa. Videoclipurile preluate de pe youtube sunt inscripționate cu titlul și autorul lor, cu excepția cazului când filmările îmi aparțin.

Blog start: 25.03.2016
Lucian Popescu & Memowind