Memowind - Eseuri în versuri

ncepând cu 01.11.2022 am inserat o nouă rubrică în care adun versurile scrise periodic. Acestea au în cele mai multe cazuri tentă satirică și umoristică. Le-am adunat aici ca să nu stea împăștiate pe Facebook sau pe Instagram. Să aibă și ele un domiciliu și o ordine.

Estivală 2021 Când țărmul mării pare prea departe, Și-ți fuge tot avântul de scăldat, De-un sport nautic, încă mai ai parte: Platforma pentru salturi pe uscat.
	Estivală 2022 Când valurile mării bat recorduri, Iar salvamarii te stopează pe nisip, Deși vacanța ta-i cu dezacorduri, Ai avantaj că pleci uscat pe slip.
Somn bizar În zori, pe-aeroport la Bangladesh, Cădea în somn adânc un indian, Întins sub o rulantă, fără preș, De-ai fi crezut că n-a dormit de-un an. Apoi, un gardian s-a luat de el, Stopându-i visurile sale de asceză: -Unde te crezi matale, la hotel? -Cu pasagerii ești în antiteză! -Aicea ți-ai găsit să epatezi, Unde organizarea-i ca pe bandă? -La treaba asta lasă-i pe chinezi, Că tu l-ai consternat pe Henri Coandă!
	Defect vulcanic Spre Vezuviu mă îndrept, Obosit ca după muncă, Dar urmez un sfat deștept: Să văd Lava cum aruncă. Ajung pe la prânz la deal, Transpirat ca o cămilă, Dar vulcanul doarme tun. Deplasarea-i inutilă. Văd la poale un butic, Iar persoana de serviciu Zice: "- Haide să-ți explic, Azi vulcanul are-un viciu. - Mai revii tu într-o zi, Dar acuma dă-ți un break! Pân-vulcanul s-o trezi, Ia de-aici o Lava Cake."
Bricolajul vinului Căutând în magazine de profil, O pompă de tras vin în damingene, La “Informații” am găsit util Un sfat să cer, să n-am apoi migrene. “- Asta-i prea slabă, n-are presiune, - Asta-i de sucuri sau de bulion... Nu-i pompă să transferi în zile bune Chiar tot ce duci în beci sau în balcon.” “- Asta-i de apă chioară, se gripează, De vrei Feteasca s-o transferi prin ea. Alege bine pompa ce contează De vrei ceva transpus în viața ta.” “- Cealaltă? Vezi că lasă vaselină! Și-un damf de rășinoase simți când bei. Așa că nicio pompă de duzină Nu te ajută pe de-a-ntregul dac-o iei.” Sugestiile pe rând le-am ascultat, I-am mulțumit și netezindu-mi părul, I-am spus: - De azi îmi caut aparat, Să lase-n vinuri numai adevărul!
	La barcă adunarea! Te cheamă barca la o traversare, Pe lacul Como, Bâlea sau la ștrand Pui prova-n vânt și nu e de mirare, Că vâsla ta a devenit un brand. Se-ngrămădesc în radă mateloții Experți în vele, frânghii și catarg Să te evalueze ei, cu toții, Dacă prezinți un risc să ieși în larg. Să vezi cum țipă fetele pe maluri, Te aclamează cald, efervescent Când tu cu vâsla plescăi și faci valuri, Asemeni unui mus plin de talent. Degeaba-ți face semne disperate Administratorul de la debarcader Că riști tribordul să îl dai pe spate Când ne saluți cu vâslele-n eter. Nu te-ai uitat că iei în cală apă Și c-ai făcut tangaj periculos? Podeaua-i putredă, îndată crapă Și nici bordajul nu e mai prejos. N-ai observat că se termină lacul Și dai cu prova-n gardul de metal? Ai fi mai potrivit să conduci bacul Spre Mare, în sezonul hibernal.
Peluză confuză Când ex-regimul a plantat un "NU": "Nu rupeți flori, nu călcați iarba pe suhat!" Nu aveai șansa unui rendez-vous, Cu flori luate moca de pe strat. Și ca o reparație morală, Iarba de azi suportă mulți papuci Iar florile, petală cu petală, Te-ntreabă-ncet: "Mai ai cui să mă duci?"
	La tizul din Clăbucet Am mers la Tizul să închiriez Un număr par de schiuri colorate Să fiu eu primul care să schiez Când frigul încă nu te dă pe spate. Iar Lucian mi-a zis: “Nu te-ai uitat Că sus pe pârtie e încă iarbă? -De unde-așa un plan necugetat? -Vrei ca vreun brad să-ți vină drept în barbă? Eu pot să-ți iau chirie zile bune Și teleschiul să-l pornesc subit, Dar dăm alarmă falsă-n stațiune Și spun turiștii că i-am fraierit. Alții ne-or critica în termeni duri, C-am pus la schiuri role și blazoane Și de-aia urșii fug de prin păduri Și se adună cârd la tomberoane. Decât să vină în control agenți Că nu pică zăpada din înalt Îți dau eu gratis schiuri și galenți Și tu faci cristiane pe asfalt.
Inconveniente aparente Se-adună reclamații din vecini, Că Miți se aburcă pe mașini Și nu mai ai noroc să ții parcat Sub geam, vehiculul nezgâriat. Felina are teritoriul ei, Marcat pe trepte, garduri și alei. Când te insinuezi pentru parcare, Capota-i gata pentru ștampilare. Decât să cheltui o avere pe chirie, Mai bine-un animal de companie, Să-ți facă gratuit o rezervare, Utilizând amprente din dotare. Și din subsoluri niciun rozător Nu va-ndrăzni să-ți intre la motor, Să roadă cabluri, tuburi, ebonită Iar asftel ai și pază gratuită. Decât să le consideri contravenții Și de la neamul pisicesc să ai pretenții, Îi dai pisicii peria și racleta Să-ți curețe parbrizul și luneta.
	Visul unui preț plafonat Gândind la un program de sărbători, Azi am trecut pentru a N-a oară, Printr-un sătuc unde odinioară Înălțam zmee și-mpleteam la sfori. La drumul principal e-un market-casă, Unde un spațiu generos ocupă barul Iar barmanu-ți trimite-n brânci paharul, Ca-ntr-un film western, pe-o tejghea lucioasă. Întâi i-am spus că-s Indiana Jones Și că pe gratis vreau să beau un Brandy Iar el mi-a replicat: - Nu prea ești “dandy”, Cu un pistol de jucărie-ascuns la dos. Apoi, cu cărțile pe față-am declarat, Că sunt un “Escu” după buletin Și sunt îndreptățit să beau puțin La o juma’ de preț, aici în sat. Cu teamă ca de-un glonț adevărat, Barmanul s-a răstit efervescent La perspectiva unui faliment: Bre! „Escu” - aici e o juma’ de sat!
Recviem forestier Gașca de urși a adoptat decizii, Să-și întrerupă somnul hibernal Și să colinde precum apatrizii, La bâlci ori la căminul cultural. Ursul devine frate cu românul Când fostul frate codru-a sucombat Și vine-n piețe să-și ure stăpânul, Cu mici pretenții de-a fi ospătat. Comercianții le-au întins ghimbir Și castraveți, chiar miere de albină, Dar urșii i-au luat la “Hai siktir!” - Noi vrem să stăm cu botu-n savarină. Alți urși, mai de demult refugiați, S-au aclimatizat în citadelă, Lăsând regimul silvic din Carpați Pentr-un meniu specific de pubelă. Și astăzi leaturile se-ntâlnesc, Șă-și ia revanșa în lumea mondenă, Dansând o Polkă, stilul ursăresc Ca clownii vopsiți dintr-o arenă. Diseară stau cu urșii pe covor, Jucăm o bâză, poker, o canastă, Halim dulciuri din pom - deliciul lor, Apoi visăm un codru la fereastră.
	Philo versus Tobacco Greu am scăpat de-un viciu derutant, Cu accent de toxic-filozofic-șic, Din vremea când germanii-aveau Trabant Iar peste ocean se conducea Buick. Mai am încă-n registrul olfactiv, Miros inconfundabil de tabac, Din rotocoalele de fum dens și nociv, De la țigări care fac aerul opac. Am renunțat de când pe ambalaj S-a scris despre fumat că te doboară. Mai bine-un mic hașiș sau un dopaj, Decât culcat sub piatra funerară. Și de la toată fumăraia exhalată, S-au adunat pe cer și schimbă clima Nori grosieri de ploaie-acidulată În formă de ciuperci – stil Hiroshima. Din partea tagmei încă fumătoare, O întrebare vine către noi: Cum se crează iute plusvaloare Din șmenuri genul “Țigareta Doi”. S-a cercetat răspunsul relevant, Fizic și metafizic s-a căutat În scrierile vechi ale lui Kant, Subliniind ceea ce nemții-au câștigat. Concluzia-a ieșit la suprafață, Cu modul nonșalant de-a face banii: Ce n-au făcut nemții cu Kant o viață, Fac la minut cu Kent americanii.
Valentine's Day În februar’, de Sfântul Valentin, Îmi amintesc cu drag de un vecin, Ce-nfiripa nocturn câte-o idilă Cu vinuri fabricate din pastilă. Și după cursa lungă de pahare Vedea tavanul plin de inimioare, Cu strălucire ca de dopamină Visând la o licoare mult mai fină. În agonie îl găsea culcat, Nevasta și-i dădea brânci de pe pat. O fracțiune mai visa în zbor, Apoi urma impact devastator. Sperietura apărea subit, Nu pentru el – cu trupul amorțit, Ci pentru locatarii de mai jos, Ce se simțeau subit întorși pe dos. Degeaba îl sunam la telefon. Vali era pe modul avion. Iar soneria zornăia un sunet trist Ce da fiori de thriller polițist. A doua zi, buimac de la sevraj, Vali venea c-un alt dezavantaj: Când spre real se-ndepărta de vis Uita la baie-un robinet deschis. Apa venea precum o vindecare, Prin lustre, prize, întrerupătoare În timp ce dumnealui era plecat La terapii de grup pentru fumat.
	Vacanța de ski Iar a sosit vacanța-n regiune Și m-a-ntrerupt din tema ce-o scriam. De-abia mă apucasem prin minune Și-acuma iarăși pauză, iar bairam. Nu mai e de bonton să primești temă, Doar e vacanță, nu te obosi! Mă-ncearcă-acum un alt gen de problemă: Să mă transpun pe-o pârtie de ski! Pe la liceu mai mult am ros papucii, Ducându-mă să am de-un’ să vin. Acum mi-am tras clăpari din piele, Gucci, Și smartglasses și-un Iphone 14 slim. Când nu era vacanță dedicată, Mă trimiteau ai mei în loc exotic, Cu cardul plin de fiecare dată, Să nu devin de la-nvățat, nevrotic. La braserii mi se făcea rabat, Atunci când m-așezam lângă pahare. Strigam că sunt trecut de majorat Și pot să beau coniac dintr-o suflare. Dar acum altu-i stilul de vacanță În lipsă de caiete și penar: Un mod glisant de-a face performanță, Cu derapaj la ski, în februar’. Și dacă mai la sud n-a nins defel Și vrei spre nord să îți îndrepți mașina, Decât la ski riscant la Bukovel, Mai bine cu-ATV-u-n Bucovina.
Lacustră la Mamaia La vară, la Mamaia, pe ponton, Dacă mai ai vreun gând pentru plimbare, Poți să ajungi c-un hidroavion Sau un ski-jet din ăla de salvare. Pentru a evita orice pericol, De a cădea prin scânduri peste valuri, S-a decupat pontonu-n mod ridicol De capetele sale de la maluri. Și-astfel, turiștii îmbrăcați frumos, Ieșiți pe înserat la promenadă, Vor admira pontonul urâcios Unde doar pescărușii stau să cadă. Apoi vor face stânga împrejur, Lăsând programul cu aerosolii La viitor, pentr-un ponton mai dur, Decât cel din Mamaia, ros de molii. Și-n compensare, s-or plimba spre nord, Spre REX sau către VEGA, pe faleză, Să uite că resimt un dezacord, Cum de pe litoral o iei în freză. Dar asta ca să nu rămână-așa Și pentru compensație morală, La cap de pod se poate-amenaja Pentru telegondolă, o escală.
	Veste Corporatiștii mi-au transmis o veste Cum contul de Yahoo-mi va fi închis, Că nu l-am upgradat iar acum este Ca o relicvă-n hieroglife scris. Și mă cuprinde-o tonă de regrete, Că n-am rămas la clasica scrisoare, Care-o puteam posta drept pe perete Fără-autentificări sâcâitoare. Dar mă gândesc la variante-alternative De a expedia în plic francat, Istoriile mele sugestive Prin firme de express-curierat. Am suspectat prietenii mei hackeri, Că fac glume din astea mai mereu. Dar ei mi-au replicat că sunt mai șmecheri Și nu-i interesează ce scriu eu. Ci doar atât ei vor și mă îndeamnă: Să dau un click pe link în text, instant. Și întrebând, mi-au explicat ce-nseamnă: De-acuma pot să scriu la Post Restant!
Dacia Faeton -Nepoate, sari din pat! – zice bătrânul Și șterge-te la nas și ia-ți șoșonii! -Să mergem pe ogor să strângem fânul, Făr-să ne-apuce ploaia și musonii. -Doar ai văzut cum fac sătenii clacă Și-adună snopi și cară cu spinarea, S-aștearnă pentru porc, să dea la vacă, La iarnă să-și asigure mâncarea. Zicând așa, bunicul pleacă-n șură Să tragă de proțap, să-nhame calul. Eu ies în pijamale-n bătătură, Invidiind cocoșul și batalul. Și-i spun bunicului: Nu te-ai gândit Că nu-s obișnuit să merg la paie? Dar și mai rău – să stau eu tolănit Sus pe căpiță-n faeton, tataie? Să chicotească fetele din sat, Coate să-și dea privind de după gard, Cum trece-un coblizan needucat Și le visează-n dresuri și cu fard. -Păi... ție hărnicia-ți cam lipsește, Spune bunicul aprinzându-și pipa. Tu n-ai aflat că vaca-nnebunește Iar pe găini le cam apucă gripa? De nu le dai la vreme de mâncare Și le-amăgești cu snoave de-alea vechi Te poți trezi că în amiaza mare Te-atacă, te mănâncă de urechi. Dar dacă zici că astăzi ți-e rușine Să defilezi cu faetonu-așa Iată-un secret, dar e doar pentru tine: Am niște bani depuși la teșcherea. Și de-om ajunge sănătoși la anul Luăm o Dacie Papuc hibrid, în ton, Pe fân voi sta doar eu, tu ții volanul, Și vom fi primii cu electric faeton.
	Pleosc. No-name la apă Stau pe platformă dar ezit să sar În apa de trei metri-jumătate. Mă-ntreb, de înotat mai am habar, Ori nu mai știu decât să dau din coate? Puștii privesc la mine ca la urs, Dar pensionarii mă invidiază, Cum stau eu nemișcat acolo sus Ca un agent acvatic pus de pază. Iar salvamarul strigă: - Haide, tu, Ce faci pe trambulină îmbrăcat? Ori de copil păstrezi un deja-vu Cu ștrandul și cu frica de furat? În dosul meu se-aude nerăbdarea: -Hai nene, sari, mai ai numai un pas! -Doar te scufunzi puțin dar nu-i ca Marea, Să-ți intre sare și nisip în nas! Lumea privește cum mă uit în jur, Cum caut un motiv bun și credibil, Să fac rapid o stânga-împrejur Și să dispar fără să fiu penibil. -Să nu vă pară că-s fricos din fire! Am spus spre cei din planu-ndepărtat. -Dar mă retrag acum, să nu vă mire. -Plutește-n luciul apei un scuipat!
Vara o ard Astăzi pretind că sunt montaniard, Că redescopăr țara la-nălțime, Pe grohotiș merg ca pe bulevard Trezind din somn tot felul de jivine. Am vânturat toți banii de pe card, Pentru tarife la telecabine Și pentru dat la băț, la biliard Seara, pe la hoteluri cu piscine. Prin aer nu percep niciun hazard, Când mă agăț de o tiroliană: E tratamentul meu de miocard Și-afecțiune coronariană. Turiștii mă consideră bastard, Că fac safari în arii protejate Și speră ca-într-o zi s-o dau de gard, S-ajungă-n față roțile din spate. Azi am veleități de cercetaș, Descopăr toți ciobanii de la stână, Pe unde-și țin rezervele de caș Și stocurile strategice de lână. De-aceea am primit recomandare, Să nu mai stârnesc praf în toată zona Și spre copil să tranzitez ca stare, S-o ard în tabără la munte cu-Adeona.
	Colos dat la dos Gândeam la un vestigiu fabulos Citat ca o minune din vechime: Un Gulliver grecesc și grandios Păzind intrarea-n port cum se cuvine. Din poze rezulta că-i curajos Și că privește îndrăzneț spre mare, Bine fixat pe soclul lui stâncos, De-ar fi istoriei să dăm crezare. Am întrebat pe un turist gomos Dac-a zărit pe la debarcader În Rhodos, vreun gigant ambițios Tizul lui Helios, făcut din bronz și fier. Iar el mi-a replicat: N-ai altă treabă, De te învârți pe-aici fără folos? - Colosul ăla-i astăzi o epavă: S-a prăbușit în mări cu capu-n jos! - Nu a fost rezistent precum Achile Răpus târziu cu sulița-n călcâi. Colosul a stat drept puține zile: L-a demolat seismul cel dintâi. Versus minunea din antichitate, Analizam cum timpul ne-a condus, Că să plonjăm ferm în modernitate Și să ieșim din ea cu dosu-n sus.
Decembrie 31 Se duce anu-n jos, în rostogol Și mă simt iar picat din calendar, Nu știu ce mă așteaptă-n Ianuar’, Călduri de Tropic sau îngheț de Pol. În garderobă stau alăturat Șuba de oaie și cămăși de vară, Veșminte separate-odinioară Și puse pe anotimpuri la păstrat. Pe cerul lumii, ciori aleargă stol, Iar zborurile low-cost s-au scumpit, Ori vântul aprig le-a descumpănit, Ori o ia razna prețul la petrol. La Meteo se zice de furtuni, Printre reclame la medicamente, Calciu și zinc și alte suplimente Prin care devenim complet imuni. Se umple țara de tehnologie, La cârciumă servește un robot Și-ți pune alcool-tester în compot Doar preventiv, să nu faci gălăgie. Nu știu ce-o fi în anul următor Și ce se va alege din urări Sau câți pleca-vor iarăși peste mări Zicând că-aici n-au niciun viitor. Din februar’ un creier dezghețat Aș vrea să am, să fiu un influencer, În pană de idei precum Bud Spencer, Rămas o zi întreagă nemâncat. Iar când ne-apropiem de echinox, Mă-nscriu în planul pentru redresare, Să fiu și eu, când Soarele răsare Rezilient precum un sac de box.
	Răzbelion Cu ani în urmă, când goleam pahare, La miezul nopții tranzit dintre ani, Prindeam în brad steluțe de doi bani Și încercam să stau drept pe picioare. Dar să privești un cer care nu arde, Să te restrângi la mini-artificii, Crezi că-ncepi anul fără beneficii Și îți dorești concerte de petarde. Când dorul de pocnit lua amploare, Comercianții au găsit că-i rostul, S-aducă imediat ce-ncepe postul, Cutii de artificii și trasoare. Se trage din orașe și din sate, Pe străzi de cartier, pe toată raza, Frenetic precum în fâșia Gaza, Stop cardiac, timpane perforate. De pe tăpșan, din curți și din balcon, Scăpată de control, pirotehnia Rivalizează-n buf cu Primăria, Cu-al ei program pentru Revelion. Scapă pisicile și câinii din padocuri Și miaună și latră-n disperare, Căutând din calea bombelor scăpare Prin guri de scurgeri sau subsol de blocuri. De-un proiectil dus oblic de-ai noroc Să te lovească-n tâmplele cărunte, Devii un Făt-Frumos cu stea în frunte Și de nu ești ignifugat, iei foc. De aceea, la An-Noul următor Pentru-a scăpa de stres auditiv, Amenajez un adăpost alternativ, În beci, lângă balercă și ulcior.
Telefon fugar Deși nu sunt în largul meu La telefon sunt totuși eu, Vorbind de pe-un teren ostil Pentr-un bagaj de simț fragil. Mă raportez la ce-am avut Deși eu altfel aș fi vrut, În simț să mă recalibrez, Iubind să mă configurez. De vechi, consolidate chingi, Cum poți scăpa fără să-nvingi Angoasele din mintea ta Ce răsuflarea ți-o fac grea? Mi-e sufletul înstrăinat De clopotele care-mi bat, În loc de aripi pe retină În loc de versuri de lumină. Și-atunci te sun și nu sunt eu, Mă strigă din visări Morfeu, Zicând că-s lipsă la apel Și că n-am cum să scap de el.
	Fan la Ocean Am navigat o vreme cu Sirocou-n freză, Făr-a avea vreodată talent de matelot. Zâmbeau toți pescărușii când valuri în viteză Făceau tangaj la barcă și m-aruncau spre port. Se adunau delfinii, pocnind din aripioare, Laudativ, ironic, nu aș putea să spun. Apoi stropeau cu coada și orcile din mare, Să-mi corecteze cursul, s-ajung pe drumul bun. De unde-atâția membri din fauna marină S-au adunat în juru-mi, să plescăie intens? În loc să stea-n adâncuri, s-aplaude-n surdină, Să caute moluște și stridii mai ales. S-au învățat să ceară mâncare precum urșii Scăpați din fondul silvic spre Transfăgărășan, E criză în Atlantic de hrană pentru dânșii, De alge și meduze fugite din ocean. Nu mai poți prinde astăzi vreun peștișor anemic, La pândă stă balena, de vine să ți-l ia Și-ți sugerează-n pripă vreun mamifer endemic, Ce poți să-l găsești lesne în Australia. Pescuitor de perle în zona de recife, Speram să mă calific, la un pahar de vin, Băut cu barcagiii în port, în Tenerife, Dar visul de mărire s-a spulberat puțin. Decât să fac pe musul iar ziua să spăl puntea, Să-mi vină rândul noaptea, la bord să stau de cart, Mai bine las domeniul maritim, mătur curtea Și fac negustorie, iar banii îi împart: O jumătate-sumă o dau pe lei de mare Și altă jumătate o-mpart din nou la doi: O parte-n cercetare, o alta-n curățare A mărilor de peturi, de pungi și alt gunoi. Iar fructele de mare le-nlocuiesc cu ierburi, Untura de balenă o schimb pe un harbuz Și-n loc să mai fac valuri, mă limitez la cercuri, Trasate-n apa clară din port, la Santa Cruz!
Recviem Berlinez Dau fuga la un centru să-nchiriez mașină, Dând curs unei dorințe și unei provocări: Să aibă tracțiune-n doi timpi și trei mișcări Și să consume aer, butan și gazolină. Greu de găsit, dar uite, neamțul găsește una, Inscripționată “Trabbi” în mod peiorativ, Pe care-o poți conduce în stil incitativ, Stârnind la posesorii de BMW, ranchiuna. Mașina-i cartonată, dar are referințe; Șoferul dinainte-mi era medic chirurg Și a trecut în trombă prin Poarta Brandemburg, Dând un exemplu-n trafic, al bunei cuviințe. Și-apoi a fost părtașă la curse ilegale, Când ambalau Trabanții și depășeau Merțane, Pe orice autostradă din landurile germane, Stârnind adrenalină și daune morale. În zilele de week-end, ca formă de protest, În față la Rathaus, Trabantul făcea drifturi, Făcând Volkswagen, Opel, să pară niște știfturi, Rămase mult în urma bolidului din est. Dar am alternativă, din cursă mă retrag Și pot doar să privesc Trabantul de departe, De vreau ca de spectacol cu zgomot să am parte, Urcat pe înălțimea cupolei Bundestag. De fapt voiam s-aud doar în zori de zi motorul Tușind a gazolină, gripat de-un straniu viciu, Când est-germanul fuge, s-ajungă la serviciu Și nu știe ce soartă-i rezervă viitorul.
	Intermitent De ziua mea primesc urări diverse, Să am de toate, să fiu sănătos, Să pot dribla printre efecte-adverse, Să nu iau viața prea în serios. Primesc citate motivaționale, Emoticoane de substituire Pentru urări stil vechi, convenționale Energofage-n scris și în vorbire. Amicilor cu-agenda încărcată, Când ziua se apropie de-ncheiere, Eu le revin în gânduri dintr-o dată Și-mi spun un "La mulți ani cu-ntârzâiere!" Dar pentru că și eu pățesc la fel, Că să m-asigur că nu am uitat Pe nimeni, mă gândesc la alt model: Urări de la mulți ani, anticipat. Unii îmi scriu la ceas aniversar, Că aș avea mocnit, ceva talent, Dar stă între hârțoage, la dosar Și în prezentu-artistic, e absent. În prozodie-am încă dinți de lapte, Metaforele-mi sunt sub tratament Și ca un semafor în miez de noapte, Clipesc într-un talent intermitent.
Cazino Redivivus Eram convins că astăzi e steaua-mi norocoasă, C-au fost aliniate planete și-alte astre: Umplut-am portofelul cu sutele albastre, Ca să-mi rezerv jetoane, la cazino, la masă. Și îmi făceam scenarii, cu jocul la ruletă, Cu cărțile de Black Jack, cum voi dubla eu miza, Jucând la cacialmale până m-apucă criza, C-am prins o mână proastă și asta se repetă. Apoi îmi venea-n minte să joc la păcănele, Că e mai accesibil, doar tragi de o manetă Și mere, prune, struguri, pe cercuri se repetă, Pân' se epuizează punguța cu lovele. Alternativ la poker, să am mai multă baftă, Careu de ași să-mi vină sau măcar full de popi, Când nimeresc la masă c-un clan de interlopi, Care mă amenință c-afară mă așteaptă. Dar intru în saloane și nu-i că alte dăți: Vitrine, publicații și-o sală de ședințe. E despre Bucovina citată-n conferințe, În texte și imagini cu personalități. E despre vernisaje, statui și biblioteci Și despre festivaluri de ouă-încondeiate, Simțire românească și dor de libertate Fără de troc politic cu ruși și-austrieci.
	Sărutul estic Tovarăși sub grea cortină, Erik și cu Leonid, Au găsit savoarea fină-n Comunismul pus la Zid. Dar sărutul franțuzesc Le pare decadent și mic De-aceea se înnebunesc După pupatul bolșevic.
Până ne-om lua din nou S-au scurs mulți ani din ultima decadă În craterele traiului anost, Dar până ne-om lua din nou la rost, Ne racordăm la liniștea din stradă. Cum ar veni, e-un maxim de-armonie La combatanți ce vor o-ntorsătură, Dar până ne-om lua din nou la tură, Să ne urăm un an cu bucurie! Virtutea ne vorbește pe la spate Și-i simplu să te ții în parametri, Dar până ne-om lua la unșpe metri, Mai ticluim sloganuri colorate. S-a infiltrat în genă divergența, Egou-i la driblaj printre persoane Dar până ne-om lua la-mpins vagoane, Pe repede-nainte-i decadența. Și trec prin blender zvonuri cu duiumul, E zgomot la TV, concert de goarne, Dar până ne-om lua din nou în coarne Să mai gustăm la-njurături, parfumul. Scenariile dreptății sunt diverse, Iar adevărul s-a-ncurcat în frânghii, Dar până ne-om lua din nou în unghii, Propun un schimb gentil de controverse. De vrei conciliere uneori Dar în simțire ești în antiteză Ai bune șanse să o iei în freză De la ai tăi mai mari susținători. Dar ca medicament paliativ, La cap de drum imaculat al sorții, Un ultim bobârnac în fața morții Să dăm și s-adormim definitiv.
	S-a furat caciula În vremuri antice, căciula stătea drept Pe creștetul de dac agricultor Și de licori din vii - consumator, Chiar dacă de la lupte-l durea-n piept. Dar furtul de căciulă-i mai recent, Durerea altfel s-a localizat, De când Zamolxis a plecat din sat Să-și caute un templu mai decent... Unde să fabrice căciuli din metal rar, Gândindu-se la cei de peste ani, Cunoscători și prea puțini profani La expoziții de peste hotar. Un clasament făcut de interlopi Ne face să pornim de la premisa Că-s mulți interesați de Mona Lisa, Dar coiful face mai frumos din ochi. Acest coif face val în Benelux La spărgători veniți de prin provincii Să descifreze codul lui da Vinci Pentru efracție-n muzeu, la "zero lux". Și tehnica pentru furat căciula S-a complicat și nu fără temei, Când vrei ca din muzee “să ți-o iei” Făr-să te adulmece la timp patrula.
La ciocolată Dubai, hai! Motto: Fiind șeic, nisip cutreierai Și te-așezai la gura de petrol, Apoi dădeai o fugă-n Burj, la Mall Să-nfuleci ciocolată din Dubai. Gândind la un buget pentru vacanță, Am fost la iarmarocul de la gară, Să-l vând pe El Zorab a doua oară, Pe-o mie de dirhami și o speranță. Că voi putea umbla doar în tricou Și doar pe umeri să-mi port pălăria, La vremea când e frig în România Și-n Golf umblă șeicii în chimonou. Și călăresc pe roibi și sar pe dune, La fel ca la offroad motocicliștii Și precum Jeep-urile zgâlțâie turiștii, În curse de Safari în acțiune. Trosnește gerul dar eu caut umbră Cu noua aplicație de hărți, Ce te conduce dintr-o parte-n părți, Compunând Soarelui o morgă sumbră. Doresc temperaturi mai estivale, La care se bronzează scorpionii Și cer climatizare faraonii La sarcofage-n gropile regale. În Emirate nu poți s-o faci lată: Alcoolu-i sub măsură punitivă Și-atunci ai variantă-alternativă: Te amețești cu mix de ciocolată. Găsești la Mall sau la cofetărie, Abundă-n cataif și în fistic. Mănânci, iar Burj Khalifa-ți pare mic Cât o mansardă cu hulubărie. Ți se-adresează lumea cu "Efendi" Când îmbibat de zahăr vanilat Ții drumul scurt de la budoar la pat, Vopsit pe-obraji cu cremă coffee-candy. Sedat cu ciocolată de Dubai Și afectat de amețeala vieții, Vezi tapetați tavanul și pereții Cu țoale cu Răpirea din Serai. Și după un asemenea dopaj Cu ciocolată Milka poți s-o dregi Și vezi cu lumea dacă te-nțelegi, De n-ai cumva simptome de sevraj. În mod echilibrat, azi o fac lată, Cu coatele pe masă stau la bar, Dar las deoparte sticla de Cotnar: Prefer să mă tratez cu ciocolată.
	Fabula lui Bubi Pe alee, mai aproape de gardul din boscheți Bubi miroase iarba și-învață diferența, Între marcatul zonei și treaba cu-abstinența, La ridicat piciorul spre albul din pereți. La răsărit de Lună îl trece o nevoie; Îl roagă pe stăpânul să-l scoată pe gazon, Dar vede semnul roșu, pe fundal verde-n ton Și-învață să se-abțină când vede că nu-i voie. Există o zicală, că uneori în viață, Deși cu punga plină, nu-ți mai dorești nimic, Ci doar la firul ierbii să te prefaci pitic Așa cum la urgență, nevoia te învață.
Cold drive Îmi fac vacanța-n vremurile de criză, Distracții de pe listă am tăiat. Îmi pregătesc jumate de valiză Și-apoi conduc jumate de Fiat, Hybrid, plug-in, dar nu-l mai pun în priză, Să nu-mi vină facturi de speriat. Mai bine merg la iarnă pe banchiză, Să-mi fac vacanța într-un alt format: Cu urși polari să fac câte-o repriză De pescuit la copcă, dezbrăcat.
	La Spiridon Dau fuga la spital la Spiridon, Pentru verificări amănunțite Cu pectoralii - două stalactite Și burta mare, precum un balon. Mă-nțeapă bila și mă fac nefronii De la rinichi, un mare amator, De mers la toaletă-ntr-un picior, Rapid și în contrast cu neuronii. Trimitere-am la medici de profil, La gastroentero, urologie, La cardio, endocrinologie, Că am și-o tiroidă de copil. Mi-a spus o cunoștință din sistem, Un medic stagiar, băiat simpatic, C-am adormit pe-un ganglion limfatic Și de-aia am făcut la gât, edem. O asistentă, la etajul trei, Secția doi, a marelui spital, Mă-ntreabă, ce am eu așa special De mă tot plimb pe hol fără temei? Răspund c-aștept de prea mult timp pe hol, Ca să mă cheme medici de elită, Că m-aș fi mulțumit c-o dermatită Atopică sau topică, parol! Dar înainte sunt alți pacienți, Cu accent de peste Prut, veniți cu droaia, Cu-asigurări plătite de la Maia, Terapeutic, mai obedienți. De-aceea merg în alt pavilion, Cu timpi poate mai scurți de așteptare, Și pentru-afecțiunea ce mă doare, Poate-l găsesc pe Sfântul Spiridon. Zice-un portar: "Umbla cu un toiag Și îi cereau bolnavii pijamale". Și deși Sfântul nu voia parale, Striga la ei: "Da' ce sunt eu, EMAG?" Zicea că-n insulă în Corfu-i de găsit, Că are un mormânt flotant acolo, Că umblă și pe-afară noaptea, solo, C-un papuc bun și unul ponosit. Acolo-i el patron spiritual, Un fel de Guru printre cele sfinte, Și-ți face tratamente din cuvinte, Dar la capelă, nu și la spital. Rămân totuși aici, la recoltare Și la perfuzii, la injectomat. Spitalu-i vechi dar nu face rabat, Te ține tot într-o evaluare. Și-apoi primești pilule necesare, Și tratamente cu sublim efect, Când pică tencuiala în direct, Dar ești sedat și-o vezi în reluare.
Second hand Când simt a doua șansă cum apare, Deși mă cred un tip de prima mână, Las hainele aflate la-ndemână Și-adopt un alt nivel de echipare. Fără să îmi iau nasul la purtare, Sau gândul doar la nou să îmi rămână, Pot să mă-mbrac măcar o săptămână Cu outfit-uri mici ca și valoare. Am îndoieli c-ar fi vreo supărare, Sau că pe stradă mi-ar șopti vreo zână, Că-s îmbrăcat ca un cioban la stână Și-s diletant la accesorizare. Pot chiar să fac o scurtă prezentare, La un spectacol ce se tot amână, Apoi de la purtat să-mi mai pun frână, Să le îmbrac doar când e sărbătoare.
	Combatanți Soldații SUA strâng cazarmamentul, Și stegulețele și scutul de rachete. Stânga-mprejur se-ntoarce regimentul Și pleacă-n marș, din lipsă de bugete. La radio șanț se-aude că vin rușii, Duhnind a vodkă și a praf de pușcă. I-aștept cu o bazooka-n pragul ușii, În pantaloni kaki și cu vipușcă. La Comisariat la poartă-i pus zăvorul Și contingentele sunt astăzi pensionate. S-a pregătit de pace tot poporul, Iar combatanți au fost doar cei din State. Dar identificăm în munți o nouă forță, Care nu-și vinde blana nici la ruși. Ea dă cu gheara și-are rezistență: Sistemul defensiv compus din urși!
Noblețe sezonieră de Crăciun Azi ne promitem că vom fi mai buni În vremurile astea complicate, Când dușmănia se livrează-n rate, Discret sau tumultos, ca în furtuni. Deși n-avem precipitații albe, Ideea de colindă se extinde, Iar luna lui decembrie se prinde În flori de gheață, denumite "dalbe". O faună bogată ne permite Să ne colinde urși adevărați, Să nu ne mai prefacem cu mascați, Cu fălci din lemn și nasuri ascuțite. Mă las tractat de renii lui Noel Și îl visez trecând prin horn pe Santa, După un zbor abrupt cu parapanta, Îngreunat de-un sac mare cât el. Mă cheamă preoții la spovedit, Să spun ce am făcut și ce voi face Încât cu drepții să o dau la pace, Să nu mă las de cel rău iscodit. Până mai ieri eram deplin convins Că vina e mereu în altă parte, Dar azi mi s-a dat ceața la o parte Și-l uit pe cel ce-i vinovat pretins. Accept mai lesne că posed un viciu De rațiune sau de gând crispat, De la vreun neuron mai ondulat: Nu mai acuz pârâtul de serviciu. Privesc zâmbind talerele dreptății , La care unii fac reglaje fine, După cum bate vântul prin doctrine, Spre mulțumirea membrilor cetății. Între un gentleman și-un grobian, Banii și pumnii-arată diferența: Primul și-ascunde-n conturi consistența, Al doilea bate așa ca pe maidan. În trafic bunul simț s-a cam prescris: E scrâșnet și claxoane pe trei benzi. Șoferii sunt exonerați de- amenzi. La contravenții e un paradis. La anul n-o să am niciun motiv Să critic vreo meteahnă absolută, Ce suflă-n goarnă într-o formă brută , Când adevăru-i mut și relativ. Azi nu mai scriu nimica memorabil, Mă duce valul spre un timp scadent. Părinte, trec printr-un reviriment: Și sper, la anul să devin afabil.
	VARY-AȚIE Aveam ca să confund Tepla cu Cerna, Din Herculane, lângă Mehedinți, Unde-a rămas Hercule fără dinți, Luptându-se cu Hidra de la Lerna. Așa pățesc când vreau alternativă, Când băile termale mă disperă, Că nu s-au reparat de peste-o eră Iar degradarea e definitivă. Și fiindcă am dureri articulare, Mă-ndrept spre niște băi modernizate, De însuși Karol accesorizate, Că vremea încă nu-i de mers la mare. Cam rătăcesc pe-aici pe promenadă, Izvoarele au gust de Staro-pramen. Organoleptic, e ca la de examen: Nu știi de-i bere sau e limonadă. Îți mulțumesc, Your Majesty, de ape Și ție Sissi că-ai făcut reclamă, La băi cu robineții din aramă, În care te spălai candid pe pleoape.
Minivacanța de Unu Mai De Unu Mai se cucerește-asfaltul, Se năpustesc pe drumurile țării Șoferi în drumul lor spre țărmul Mării, Vitezomani, Unu Mai bun ca altul. Încetinesc la capăt de coloană: Unu Mai calm și Unu Mai nervos, Ce-apasă pe claxonul zgomotos, Sperând s-apară o o cale-aeriană. Unu Mai șmecher intră-n depășire, Pe contrasens apare-o cabalină Și sare în galop peste mașină, Gândindu-se la tabla ei subțire. Din ceruri fac survol elicoptere, Unu Mai sus și unul la mustață, Să-i prindă pe cei supărați pe viață, Care și-au răcorit amaru-n bere. Grătarele-amintesc de cultul muncii: Unu Mai mic și unul plin cu mici, Dietă românească – poți să zici... Salata nu-ți oferă gustul șuncii. Cu toți-au așteptat minivacanța, Unii mai mult și alții mai puțin. Citesc prognoza, se-ncălzesc cu vin, Ca să nu-și piardă de la frig speranța.